Manastirea Pasarea - asezare geografica
Manastirea Pasarea este asezata la circa douazeci kilometri de Bucuresti, spre nord-est, in judetul Ilfov, pe Campia Vlasiei. In aceasta zona, situata la confluenta paraului Pasarea cu sindrilita, pe malul drept al lacului Pasarea, s-a intemeiat acest asezamant monahal de calugarite la inceputul secolului al XIX-lea.
Spre manastire duc trei cai de acces: de la Bucuresti, parcurgand circa 15 km prin padurea Pustnicul si satul Cozieni; din Branesti, mergand o distanta scurta de 2-3 km; pe calea ferata Bucuresti- Branesti, o ruta mai lunga de circa 25 km.
La miazanoapte, la aproximativ 2 km se afla satul Piteasca-Pasarea, iar la miazazi se intinde padurea Pustnicul. N. Iorga considera ca manastirea si-a luat numele de la padurea din vecinatate si de la paraul cu acelasi nume.
In mediul acesta de liniste si de singuratate, in desimea Codrilor Vlasiei si in vecinatatea lacurilor si baltilor bogate in peste si pasari salbatice, oferind un valoros rezervor de hrana si materiale necesare vietii, s-au asezat de timpuriu pustnici si sihastrii, gasind locul potrivit pentru nevointele lor ascetice . intre secolele XV-XIX se cunosc aici aproape 40 de sihastrii, unele, ca Bolintin, Tanganu sau Iezerul, disparand cu vremea, altele, transformate in schituri si manastiri, dainuie pana in zilele noastre, ca cele de la Snagov, Caldarusani, Cernica.
In acest cadru imbogatit spiritual, favorizata si de ambianta linistita a locului, a luat fiinta, la inceputul secolului al XIX-lea, la numai 6 kilometri distanta de Cernica, schitul de calugarite Pasarea.
Manastirea Pasarea - intemeierea asezamantului
Manastirea Pasarea nu este ctitorie domneasca sau boiereasca, ci a rasarit din evlavia calugarilor si a credinciosilor din partea locului. Anul intemeierii este 1813, iar ca fondator se cunoaste arhimandritul Timotei, staretul manastirii Cernica, dupa cum se mentioneaza in pisania din biserica cea mare, cu hramul Sfanta Treime. Cele doua manastiri, Cernica si Pasarea, se afla aproape una de cealalta, fiind despartite de o padure de circa 5-6 km.
Locul ales apartinea manastirii Cernica si fusese daruit in anul 1808 de Hagi Radu Barbatescu, un crestin evlavios, care s-a si calugarit la batranete cu numele Rafail monahul, cum este trecut in pomelnicul ctitorilor.
Cea dintai stareta este Chipriana, sora arhimandritului Timotei, care fusese stareta la Ciorogarla, adusa aici cu aprobarea Sfintei Mitropolii din 7 aprilie 1814, in care se spune: „S-a dat voie staretului ot Cernica sa aseze pe maicile sora-sa, cu nepoatele sale... la biserica de lemn ce s-a facut acum la mosia Piteasca, a manastirii Cernica, care se cheama Pasarea, insa numai pe acestea.. .”Curand, in numai trei ani, pana in martie 1816, cand arhimandritul Timotei trece la Domnul, obstea schitului a sporit la 50 de vietuitoare cu monahii de pe la alte manastiri si cu rude ale calugarilor din Cernica, dornice sa imbratiseze viata monahala. Chipriana a fost stareta de la 1813 pana la 2 noiembrie 1818, cand a decedat, si i-a urmat fiica ei, Doroteia, intre 1818-1819, iar mai tarziu, intre 1844-1863, va fi stareta si Dionisia, stranepoata cuviosului Timotei si a maicii Chipriana.
Spre deosebire de alte asezari monahale, manastirea Pasarea nu este inconjurata de ziduri de aparare, care, deobicei, sunt inchise cu porti de lemn ferecate. Acest fapt da locului un farmen deosebit, deoarece ai impresia ca te afli intr-un satuc, peste care se asterne pacea si linisea binefacatoare. Casutele maicilor sunt randuite in jurul bisericii principale, lasand largi spatii de verdeata, altele se insira in afara incintei, asezate ca un inceput de ulita de sat.
In istoria acestei manastiri se inscriu, insa, multe fapte si intamplari demne de cosemnat. si constructiile ce constituie ansamblul manastiresc au suportat in timp mai multe interventii si reparatii. Stricaciuni produse de vreme, dar si de calitatea proasta a materialelor folosite au determinat pe staretele manastirii sa faca dese si justificate interventii pentru reparatii si restaurari.
Manastirea Pasarea – ansamblul manastiresc
In incinta manastirii, cu o suprafata de circa 2,5 ha, sunt amplasate biserica mare, cu hramul Sfanta Treime, zidita intre anii 1846-1847, biserica mica, construita in anul 1834, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, turnul clopotnitei, cu trei nivele si o inaltime de 25 metri, 67 chilii si case in care locuiesc 180 maici si surori, cladirile obstii : staretia, vechiul arhondaric, in prezent muzeu, atelierele, bolnita (caminul), iar in afara incintei si in jurul ei, 50 ha teren arabil, numit si vatra manastirii. Accesul in manastire se face printr-un portal din caramida tencuita acoperit cu tigla.
Biserica Sfanta Treime
Biserica Sfanta Treime a fost construita din temelie, intre anii 1846-1847, de arhimandritul Calinic si osteneala staretei Dionisia si a ieromonahului Iachint din Cernica. In catagrafia manastirii din anul 1863 se arata ca ajutatori la cladirera bisericii, Ianache Bageanac si Lucsandra Haralambie. Iar intr-o insemnare aflata in arhiva manastirii, in care se descriu pe larg imprejurarile care au precedat ridicarea acestui sfant lacas, se precizeaza ca Ianache Bageanac, negustor grec din Bucuresti, a daruit tot materialul de constructie, iar Lucsandra Haralambie a dat 6000 de galbeni numerar. O donatie de 4000 lei pentru zugravitul bisericii a facut si Elisabeta Brebeanca.
Biserica principala a manastirii Pasarea, cu hramul Sfanta Treime, este in forma de cruce, pe un plan triconic, si are trei turle svelte, de forma cilindrica, sprijinite pe pereti printr-o succesiune de arcade, ce dau sfantului lacas un aspect impunator: una mare, asezata pe naos, cu ferestre pentru patrunderea luminii in interior, si alte doua mai mici, pe pronaos, fara ferestre. Zidurile sunt din caramida, groase de 1,88 metri, si n-au contraforti.
Lungimea bisericii este de 39, 50 metri, iar latimea, in dreptul celor doua abside laterale, este de 15 metri. Absidele sunt vizibile in exterior.
Turla cea mare de pe naos, octogonala la exterior, este prevazuta cu patru ferestre dreptunghiulare, iar la partea superioara a ferestrelor este decorata cu o friza de rozete simple. si cele doua turle mici de pe prnaos, fara ferestre, sunt dotate cu acelasi decor.
In interior, biserica n-a suferit nici o modificare sau renovare de la zidirea ei, in 1846-1847.
Interiorul spatios, impartit in altar, naos si pronaos, este adecvat pentru o obste monahala numeroasa. Pridvorul bisericii, lung de 5 metri si lat de 12 metri, despartit de pronaos prin zid, este inchis si are trei usi, una la apus, mai mare, si doua laterale, mai mici.
Deasupra usii de intrare in pronaos, pe o placa de piatra, este sapata urmatoarea inscriptie cu litere chirilice:
"Cu ajutorul Preaputernicului Dumnezeu, Cel in Treime slavit, s-a cladit din temelie acest sfant schit de calugarite, numit Pasarea, in anul 1813, de Cuviosia sa Parintele Timotei, Arhimandritul Cernichii, in numele Sfintei si de viata facatoarei Treimi, iar la anul 1838, luna ianuarie, ziua 11, zdrobindu-se de cutremurul ce s-au intamplat, iar la anul 1846 s-au daramat aceea si s-au ridicat aceasta din temelie, prin Cuviosioa sa Parintele Calinic, Arhimandritul Cernichii, cu ajutorul de la dreptcredinciosii crestini si prin osardia Cuvioasei maici Dionisia, stareta acestui schit, iar ingrijitor fiind la tot lucrul Cuviosul Iachint, Ieromonahul din Cernica, in zilele binecredinciosului domn Gheorghe Dimitrie Bibescu Vo(i)evod, iar arhiepiscop fiind P(rea) S(fintia) Sa D(omnului) D(omn) Neofit Mitropolit. 1847, noiembrie 2 ".
Decoratia murala in stilul neobizantin este in fresca si in tempera si se presupune ca a fost lucrata de zugravi ai scolii de pictura din Cernica, cu ajutorul unor calugari zugravi de la Muntele Athos. Aceasta presupunere se intemeiaza pe faptul ca saretul Calinic de la Cernica, avand stranse si vechi legaturi cu Muntele Athos, a adus calugari zugravi de acolo care au dat o mana de ajutor zugravilor din scoala cernicana la pictura bisericii Sfantul Gheorghe din ostrov. incat nu este exclus ca tot ei sa fi pictat si biserica de la Pasarea, daca ne gandim ca aceasta biserica, ridicata de staretul Calinic, este o copie aproape fidela a bisericii Sfantul Gheorghe din ostrovul Cernicai, atat din punct de vedere al decorului mural, cat si al stilului de constructie.
In aceasa biserica se oficiaza slujba de zi si de noapte, in zile de lucru si in sarbatori.
Turnul clopotnita
Se afla in fata bisericii celei mari, la o distanta de circa 50 de metri si este o constructie veche si masiva din caramida, cu trei nivele, care s-a renovat de-a lungul anilor. Inalta de 25 metri si cu baza boltita, are grosimea zidului intre 81-88 cm. Deasupra intrarii, intre doua scene pictate, reprezentand pe Sfintii Mucenici Gheorghe si Dimitrie, este fixata o placa de marmura cu inscriptia: "Aceasta clopotnita s-a zidit in anul 1864 si s-a reparat in zilele ocarmuirii IPS Miron, Patriarhul Romaniei, si ale staretei manastirii Filofteia Constantinescu, in anul 1936".
In turn sunt instalate trei clopote de marimi diferite.
Biserica Adormirea Maicii Domnului
Asezata in partea de rasarit a manastirii, aceasta biserica, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, a fost ridicata de Sfantul Calinic in anul 1834. Este construita din caramida, cu lungimea de 14 metri si latimea de 4 metri, si reproduce planul treflat. Nu are contraforti si inconjurata din toate partile de un zid gros de caramida inalt de un metru si jumatate. Pridvorul bisericii este lung de 2,30 metri si lat de 4,30 metri. Are o singura turla pe naos, construita din caramida. Absida principala si absidele laterale sunt in forma de semicerc.
Deasupra usii de intrare in pronaos este sapata urmatoarea inscriptie cu litere chirilice: "Intru slava Sfintei Treimi si in cinstea Adormirii Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, s-au zidit din temelie acest kimitirion, la leat 1834, prin Sfintia Sa Parintele arhimandrit Calinic, staretul manastirii Cernica, cu ajutorul de la dreptcredinciosii crestini si prin silinta maicii Epraxia, stareta acestui schit. Iar cea desavarsit impodobire s-au facut fiind maica Meletina stareta, de kir Manole Cojocaru, prin Parintele Misail duhovnicul din Cernica, in zilele binecredinciosului domn Dimitrie Ghica Voevod, iar Mitropolia se carmuieste de trei episcopi. Anul 1838, august 1”
Pridvorul bisericii, despartit prin zid de pronaos, este inchis cu geamlac, iar naosul se separa de pronaos printr-un rand de icoane. Tampla are icoane pictate pe lemn. Pictura murala este in tempera, in stil neobizantin, si se presupune ca apartine pictorului Nicolae Polcovnicul, dupa cum rezulta din semnatura acestuia, indicand anul 1834, in coltul de jos al scenei coborarii de pe cruce a Mantuitorului de pe peretele dinspre miazanoapte al altarului, deasupra proscomidiarului.
Catapeteasma este din lemn, ornata cu sculptura aplicata. Icoanele imparatesti din catapeteasma si icoana hramului Adormirea Maicii Domnului, se remarca in mod deosebit prin tehnica, compozitie, culoare si maniera.
Opera lui Nicolae Polcovnicu se remarca prin originalitate, eleganta, maiestrie, proportie, armonie si bogatia coloristica. Pictura in tempera se pastreaza in original.
In biserica aceasta, care serveste de capela a cimitirului, se savarseste Sfanta Liturghie de vreo zece ori pe an, mai des pomenirea mortilor si in unele cazuri slujba inmormantarii. Dedesubtul bisericii se afla gropnita unde se depun si se pastreaza osemintele calugaritelor decedate.
Casele maicilor si cladirile de obste
La inceput, locuintele maicilor au fost putine la numar, dar pe masura ce obstea a crescut si casele s-au inmultit. Treptat, pana in zilele noastre, s-au ridicat aproape o suta de case, dar unele din ele, ramanand nelocuite dupa decesul maicilor batrane, au fost biruite de vreme, incat s-au naruit si au disparut.
In incinta manastirii, afara de casele maicilor, mai sunt si alte imobile care pot fi socotite case ale obstii, adica constituie un bun obstesc. Intre acestea, mai intai, trebuie amintinta arhondaria, destinata primirii oaspetilor. Cladita in 1829, cu cheltuiala polcovnicului Trandafir, arhondaria a fost la inceput o casa modesta si putin incapatoare, potrivita pentru o chinovie mica. Mai tarziu, in 1839, a fost rezidita, mai mare si mai spatioasa, de catre Smaranda Inimaroaia. Intre anii 1950-1952, in timpul staretei Amfilohia Popescu, arhondaricul a fost supus unor lucrari de modificare si adaptare pentru atelierele cooperativei mestesugaresti, care a luat fiinta in manastire in 1951, luand infatisarea de astazi.
In 1827 s-a cladit trapeza si chelaria manastirii, pentru masa de obste, cu cheltuiala Frusinei Baltaretu, unde avea sa functioneze scoala orfanelor de razboi intre anii 1921-1928. Dupa anul 1956, cladirea trapezei a fost complet renovata, atat la exterior, cat si in interior. S-a inlocuit acoperisul si invelitoarea veche, s-au tencuit in nou peretii atinsi de igrasie, s-a inlaturat pardoseala de dusumea, care putrezise, si s-a montat parchet, si s-au facut sobe de teracota. Intreaga lucrarea s-a realizat prin grija serviciului tehnic al Arhiepiscopiei Bucurestilor. In 1967, in aceasta cladire s-a amenajat un muzeu bisericesc cu o valoroasa colectie de obiecte religioase.
Pe langa aceste cladiri ale obstii, mai sunt si alte constructii de folosinta obsteasca, precum eclesiarhia, construita in 1837 cu cheltuiala lui Costache Gurescu, unde se pastreaza obiectele bisericesti; prescuraria, cu trei camere ridicate in 1846 de Teodora Bogdan pentru prescuri si artose; staretia, "o frumoasa si incapatoare cladire ridicata din temelie de dl. Petrache Derbescu", cum arata stareta Domnica Popescu la 29 august 1865 intr-un raport catre Mitropolie, "pentru a se da aici ospitalitate persoanelor mai insemnate ce vin a vizita schitul nostru", si casa pentru ingrijitorii animalelor manastirii.
Seminarul teologic liceal monahal
incepand din toamna anului 1995, in urma protocolului incheiat de Patriarhia Bisericii Ortodoxe Romane cu Ministerul Educatiei si Cercetarii a luat infiinta in manastirea Pasarea un Seminar teologic liceal pentru calugarite si surori de manastire.
In primii doi ani de la infiintare, 1995-1996 si 1996-1997, cand erau numai 30 de eleve, seminarul a functionat in incinta manastirii. In urmatorii doi ani, 1997-1998 si 1998-1999, intrucat spatiul din incinta manastirii s-a dovedit insuficient in raport cu nevoile crescande ale invatamantului teologic si cu cresterea cifrei de scolarizare, seminarul s-a mutat in cladirea scolii nr. 237 din comuna Cozieni, judetul Ilfov.
Incepand cu anul 1999-2000, cand numarul elevelor a sporit, ajungand la 120, seminarul isi desfasoara activitatea in cladirea Liceului agricol "Cezar Nicolau” din comuna Branesti, la o distanta de 3 km de manastire.
Seminarul este inzestrat cu resurse informationale notabile, cu biblioteca cu fond bogat de carte scolara, manuale teologice, literatura straina, reviste si publicatii bisericesti. Conducerea seminarului foloseste in beneficiul elevelor toate facilitatile pe care i le pune la dispozitie comunitatea locala.
De cativa ani se fac eforturi sustinute pentru construirea unei cladiri potrivite in incinta manastirii, care sa serveasca intreaga activitate scolara, inclusiv cazarea si cantina elevelor.
Caminul de batrani
In anul 1990, schimonahia Mina Marta si monahia Pavelida Dinu, impreuna cu ucenicele lor, au pus bazele unei mici bolnite sau camin de batrane, cu o capacitate de 30 de paturi, adapostind atat calugarite batrane, cat si femei varstnice si neputincioase.
Constructia cladirii s-a realizat in etape. In prima etapa s-au zidit 3 camere, carora li s-a dat destinatia de bolnita si arhondarie. In a doua etapa, cu ajutorul unor donatori generosi, constructia s-a extins, cuprinzand demisolul, cu 3 camere, destinate pentru centrala termica si pentru depozitarea alimentelor, si parterul, cu 14 camere, 4 holuri, bucatarie, spalatorie si 3 grupuri sanitare. In a treia etapa s-a ridicat etajul, compus din 17 camere, 2 holuri, balcon si 4 grupri sanitare. La etaj se poate ajunge si din interior si din exterior, prin scari de acces.
In anul 1999, un incendiu a distrus etajul, care s-a refacut in anul urmator cu sprijin financiar din tara si strainatate, prilej cu care intreaga cladire a fost restaurata si dotata cu echipament modern, necesar unui camin-bolnita (spital).
De la 1 ianurie 2003, in acest asezamant sunt adapostite 40 de batrane, dintre care 5 calugarite varstnice, restul fiind cazuri sociale si femei lipsite de ajutor familiar, care primesc adapost, masa de trei ori pe zi, ingrijire, asistenta medicala, sociala si spirituala. Personalul de asistenta si ingrijire este format din 17 angajate, intre care un director, maica Mateia Mares, ucenica maicilor Mina si Pavelida, ctitorele asezamantului, asistente sociale, bucatareasa, spalatoreasa si altii.
Arhiepiscopia Bucurestilor, prin Sectorul de caritate si asistenta sociala, acorda un sprijin permanent asezamantului, nu numai spiritual, ci si material.
***
In prezent, Sfanta Manastire Pasarea se infatiseaza vizitatorului drept un pamant binecuvantat de Dumnezeu, o oaza de armonie duhovniceasca, strajuita la tot pasul de flori minunate ingrijite cu dragoste de maicile si surorile tinere.
In manastire se savarseste zilnic Sfanta Liturghie si cele sapte Laude de catre preotii slujitori, ajutati de calugarite si surori la strana.
Veniturile manastirii se realizeaza din activitatea in atelierele de versminte preotesti si in sectiile metale, filigran, email, iar maicile care nu lucreaza in atelier se indeletnicesc in casele lor cu lucrul de mana. Ascultarile sunt facute in comun, o parte din maici si surori ingrijesc de bolnita, altele de seminarul monahal. Manastirea poseda 60 hectare de teren arabil, care este dat in arenda unei asociatii.
Ctitorita de distinsi reprezentanti ai monahismului romanesc innoitor, Timotei, staret paisian al Cernicai, si Sfantul Calinic, condusa de un sir de starete vrednice si razbatatoare, cu toate vicisitudinile care s-au abatut asupra ei, Pasarea a urmat sub obladuirea calauzitoare a unor mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane, in cei 191 de ani ai existentei sale, o curba ascendenta de progres in frumusete si bogatie spirituala si cultural-artistica, ajungand la stralucirea de astazi.
(Extras din "Monografia Sfintei Manastiri Pasarea" a Monahiei Dositeea)
